Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 122

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

¹¹ Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. ¹² Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. ¹³ Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. ¹⁴ Fă-ţi o arcă din lemn de gofer^[a]. Fă-i nişte încăperi^[b] şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. ¹⁵ Să o faci astfel: lungimea ei să fie de trei sute de coţi, lăţimea – de cincizeci, iar înălţimea – de treizeci^[c]. ¹⁶ Fă-i un acoperiş^[d] pe care să-l prelungeşti cu un cot^[e] . Pune uşa arcei pe o parte a sa. Să faci arca cu trei punţi: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. ¹⁷ Eu voi aduce un potop de apă pe pământ ca să distrug toate creaturile de sub ceruri, care au suflare de viaţă în ele; şi tot ce este pe pământ va pieri. ¹⁸ Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. ¹⁹ Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. ²⁰ Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. ²¹ Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.“ ²² Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.

Semne ale sfârşitului

24 După ce a ieşit Isus din Templu, în timp ce mergea, ucenicii Lui au venit la El, ca să-I arate clădirile Templului. ² Isus însă le-a zis: „Vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat^[a]“.

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, doar ei singuri, şi L-au întrebat:

– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁵ Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“ şi-i vor înşela astfel pe mulţi. ⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁷ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi)^[b] cutremure în diverse locuri. ⁸ Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina Numelui Meu. ¹⁰ Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. ¹¹ Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. ¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. ¹³ Dar cel care va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ¹⁴ Această Evanghelie a Împărăţiei va fi vestită întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

¹⁵ De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[c], despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt – cel ce citeşte, să înţeleagă –, ¹⁶ atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁷ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă, ¹⁸ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁹ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici de Sabat. ²¹ Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii şi până acum şi nici nu va mai fi! ²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.