Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 145^[a]

O cântare de laudă. Al lui David.

Chemare la pocăinţă

1 În luna a opta, în cel de-al doilea an^[a] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, şi i-a zis:

² „Domnul s-a mâniat foarte tare pe strămoşii voştri! ³ Spune-le deci celor din popor că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor^[b]: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul Oştirilor, şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor. ⁴ Nu fiţi ca strămoşii voştri, cărora le proclamau profeţii din vechime, zicându-le din partea Domnului Oştirilor: ‘Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!’ Ei n-au ascultat şi nici măcar nu Mi-au dat atenţie, zice Domnul. ⁵ Unde sunt acum strămoşii voştri? Cât despre profeţi, trăiesc ei oare veşnic? ⁶ Totuşi cuvintele şi hotărârile pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeţii, n-au atins ele, în cele din urmă, inima părinţilor voştri?»

Atunci ei s-au întors şi au spus: «Domnul Oştirilor ne-a făcut aşa cum hotărâse să ne facă, ca urmare a căilor şi a faptelor noastre.»“

Prima viziune: omul dintre mirţi

⁷ În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, adică luna Şebat^[c], în cel de-al doilea an al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido. Zaharia a zis:

⁸ „M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi. ⁹ Eu am întrebat:

– Ce sunt aceştia, stăpânul meu?

Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Îţi voi arăta ce sunt!

¹⁰ Bărbatul care stătea între mirţi a răspuns:

– Aceştia sunt cei pe care i-a trimis Domnul să străbată pământul.

¹¹ Ei i-au vorbit îngerului^[d] Domnului, care stătea între mirţi, astfel: «Am străbătut pământul şi iată că tot pământul este liniştit şi în pace!»

¹² Atunci îngerul Domnului a întrebat:

– Doamne al Oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care ai fost mânios în aceşti şaptezeci de ani^[e]?

¹³ Domnul i-a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.

¹⁴ Apoi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:

– Vesteşte şi zi că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion, ¹⁵ dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu mă supărasem numai puţin însă ele au mărit nenorocirea!»

¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice Domnul Oştirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim!»

¹⁷ Vesteşte mai departe şi spune că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Cetăţile Mele se vor revărsa din nou de belşug! Domnul va mângâia iarăşi Sionul şi va alege din nou Ierusalimul!»“

Pavel şi tribunul roman

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar apoi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu este vrednic să trăiască!“ ²³ În timp ce ei ţipau, îşi azvârleau hainele şi aruncau praf în văzduh, ²⁴ tribunul a poruncit să fie dus în fort şi să fie interogat prin lovituri de bici, ca să afle din ce cauză strigau aşa împotriva lui. ²⁵ În timp ce-l legau cu curele, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi un cetăţean roman care n-a fost judecat?“^{[a] 26} Auzind aceasta, centurionul s-a dus la tribun şi l-a anunţat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este roman!“

²⁷ Tribunul s-a dus la el şi l-a întrebat:

– Spune-mi, eşti roman?

– Da, i-a răspuns Pavel.

²⁸ Tribunul a zis:

– Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.

Pavel i-a zis:

– Eu sunt chiar născut roman.^[b]

²⁹ Imediat, cei ce urmau să-l interogheze s-au retras de la el, iar tribunul, când a aflat că este cetăţean roman, s-a temut, pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ În ziua următoare, vrând să ştie exact de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune conducătorii preoţilor şi tot Sinedriul. Apoi l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus să stea înaintea lor.

23 Pavel s-a uitat ţintă la cei din Sinedriu şi le-a zis:

– Bărbaţi, fraţilor, eu mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.

² Marele preot Ananias^[c] le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. ³ Atunci Pavel i-a zis:

– Te va bate Dumnezeu, perete văruit^[d]! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?!

⁴ Cei care stăteau lângă el i-au zis:

– Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?

⁵ Pavel le-a răspuns:

– N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!“^[e]

⁶ Pavel, ştiind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:

– Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu şi din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt judecat eu!

⁷ Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. ⁸ Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. ⁹ S-a făcut mult vacarm, iar câţiva cărturari din partida fariseilor s-au ridicat şi au început să se certe zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?!“ ¹⁰ Fiindcă neînţelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăţi de ei, aşa că le-a poruncit soldaţilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fort.

¹¹ În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel şi i-a zis: „Curaj! Căci aşa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma!“