Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
17 Chiar dacă smochinul nu înfloreşte
şi în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipseşte rodul din măslin
şi ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din ţarc este nimicită
şi nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul, Stăpânul, este tăria mea!
El îmi face picioarele ca ale căprioarelor
şi mă face să păşesc pe înălţimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.
Pilda celor zece mine
11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. 12 Aşadar le-a zis:
„Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să preia un regat şi apoi să se întoarcă.[a] 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine[b] şi le-a zis: «Folosiţi-le în negoţ până când mă întorc eu!» 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie să spună: «Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!»[c] 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemaţi sclavii aceia, cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat. 16 Primul a venit zicând:
– Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine!
17 Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios în lucruri mici, primeşte autoritate peste zece cetăţi!
18 A venit al doilea şi a zis:
– Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!
19 Stăpânul i-a zis şi acestuia:
– Primeşte şi tu autoritate peste cinci cetăţi!
20 Un altul a venit şi a zis:
– Stăpâne, iată-ţi mina! Am ţinut-o învelită într-un ştergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!
22 Stăpânul i-a zis:
– Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?!
24 Şi le-a zis celor care stăteau acolo:
– Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui ce are zece mine.
25 Ei au zis:
– Stăpâne, el are zece mine![d]
26 Vă spun că oricui are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 27 Cât despre acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.