Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Rugăciunea profetului
3 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.[a]
2 – Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă!
Lucrează şi în cursul acestor ani[b]!
Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani[c]!
Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!
3 Dumnezeu vine[d] din Teman
şi Cel Sfânt – din muntele Paran.Sela[e]
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina
şi din mâna Lui ies raze;
acolo îi este ascunsă puterea.
5 Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6 El se opreşte şi măsoară[f] pământul;
se uită şi face popoarele să tremure.
Munţii cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veşnice.
7 Am văzut corturile lui Cuşan în necaz
şi colibele ţării lui Midian[g] tremurând.
8 S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a aprins furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9 Arcul Îţi este dezvelit,
iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale.[h]Sela
Tu despici pământul prin râuri.
10 Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
iar adâncul şi-a făcut auzit glasul
şi şi-a înălţat valurile.
11 Soarele şi luna s-au oprit în înălţimi
la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbaţi pământul cu indignare
şi treieri neamurile cu mânie.
13 Ai ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul,
ca să-l izbăveşti pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa[i] răutăţii,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare!Sela
14 I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi,
atunci când războinicii lui[j] s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie!
Bucuria lor a fost atunci
ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni[k].
15 Tu păşeşti pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
şi am început să tremur din genunchi!
Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
5 Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. 7 Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.
8 Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi[a]. 9 Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului[b] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“[c] 10 Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. 11 Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. 12 Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, 13 nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.
14 Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“[d] 16 Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii[e] şi îi linguşesc[f] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.
Îndemnuri pentru cei credincioşi
17 Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. 18 Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. 19 Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. 20 Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. 21 Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.