Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

¹⁴ „Vin zile, zice Domnul, când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut-o Casei lui Israel şi Casei lui Iuda.

¹⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe tronul Casei lui Israel. ¹⁸ Nici preoţii leviţi nu vor fi lipsiţi înaintea Mea de urmaşi care să aducă arderi de tot, să ardă tămâie şi daruri de mâncare şi să aducă jertfe în fiecare zi.»“

¹⁹ Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ²⁰ „Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă veţi putea rupe legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, ²¹ atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu David, robul Meu, aşa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, şi legământul Meu cu preoţii leviţi, slujitorii Mei. ²² Ca oştirea cerului, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa^[b] lui David, robul Meu, şi a leviţilor, care fac lucrarea Mea.»“

²³ Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ²⁴ „N-ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri^[c] pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi dispreţuiesc poporul şi nu-l mai consideră a fi un neam.“

²⁵ „Aşa vorbeşte Domnul: «Doar dacă n-ar fi existat legământul Meu cu ziua şi cu noaptea şi n-aş fi rânduit legi cerurilor şi pământului, ²⁶ atunci aş fi respins urmaşii lui Iacov şi ai lui David, robul Meu, şi nu aş fi luat dintre urmaşii lui conducători peste urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii şi voi avea milă de ei.»“

1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia^[a]: ² har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, ⁴ Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. ⁵ Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. ⁶ Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. ⁷ Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

⁸ Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia^[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. ⁹ Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; ¹⁰ El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. ¹¹ Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi^[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.