Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 2
1 De ce se întărâtă[a] neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte[b]?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[c] Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui
şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul[d] Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul[e] Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi[f] cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
Ieremia şi Paşhur
20 Preotul Paşhur, fiul lui Imer, supraveghetor de seamă în Casa Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste lucruri. 2 Şi Paşhur l-a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Totuşi, a doua zi, Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i-a zis atunci: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur, ci Magor-Misabib[a], 4 căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, te voi face să fii o groază atât pentru tine, cât şi pentru toţi prietenii tăi. Aceştia vor cădea ucişi de sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toţi cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce captivi în Babilon şi-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate bogăţiile regilor lui Iuda le voi da în mâinile duşmanilor lor. Aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce în Babilon. 6 Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.»“
Plângerea lui Ieremia
7 „M-ai convins[b], Doamne, şi eu m-am lăsat convins[c].
Ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit.
Sunt o pricină de râs toată ziua;
toţi îşi bat joc de mine,
8 căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,
să proclam: «Violenţă şi distrugere!».
Cuvântul Domnului îmi aduce
batjocură şi ruşine toată ziua.
9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El
şi să nu mai vorbesc în Numele Lui,
iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,
un foc închis în oasele mele[d].
Caut să-l opresc,
dar nu pot.
10 Căci aud şuşoteala multora,
«Teroare din toate părţile!
Învinuiţi-l! Haideţi să-l învinuim!»
Toţi cei ce trăiau în pace cu mine
pândesc acum să vadă dacă mă clatin şi zic:
«Poate că se va lăsa convins;
ne vom impune asupra lui
şi ne vom răzbuna pe el!»
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz înfiorător!
De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni şi nu vor birui.
Vor fi plini de ruşine, căci nu vor reuşi,
plini de o ruşine veşnică, care nu va fi uitată.
12 Şi acum, Doamne al Oştirilor, Care cercetezi pe cel drept,
Care pătrunzi inima şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor!
Căci Ţie mi-am încredinţat cauza.
13 Cântaţi Domnului!
Lăudaţi pe Domnul,
căci El salvează sufletul celui nevoiaş
din mâinile răufăcătorilor.
14 Blestemată să fie ziua în care m-am născut!
Ziua în care m-a născut mama mea să nu fie binecuvântată!
15 Blestemat să fie omul care a adus vestea tatălui meu
şi i-a zis: «Ţi s-a născut un copil, un fiu!»,
umplându-l de bucurie cu ea!
16 Omul acela să fie ca cetăţile
pe care Domnul le-a distrus fără milă!
Să audă gemete dimineaţa
şi strigăte de război la amiază!
17 Căci nu m-a omorât în pântecele mamei,
ca să-mi fi fost ea mormântul
şi pântecele ei să mă fi păstrat pe vecie.
18 De ce am ieşit din pântecele mamei
ca să văd necazul şi suferinţa
şi să-mi sfârşesc zilele în durere?“
Isus şi conducătorul bogat
18 Un conducător L-a întrebat:
– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
19 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! 20 Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“
21 El I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea[a].
22 Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:
– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23 Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Isus a văzut (că se întristase foarte tare)[b] şi a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27 El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!
29 El le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.