Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[b]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[c]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![d]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
15 Vă voi da păstori după inima Mea; ei vă vor păstori cu pricepere şi chibzuinţă. 16 În zilele acelea, când vă veţi înmulţi şi veţi rodi în ţară, zice Domnul, nu veţi mai vorbi de Chivotul Legământului cu Domnul. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-şi va mai aminti de el, nimănui nu-i va lipsi şi nici nu vor face un altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului şi nu-şi vor mai urma încăpăţânarea inimilor lor rele.
18 În zilele acelea, Casa lui Iuda se va întovărăşi cu Casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de nord, în ţara pe care am dat-o drept moştenire strămoşilor lor. 19 Îmi spuneam:
‘O, cum te voi pune[a] în numărul fiilor Mei
şi-ţi voi da drept moştenire o ţară plăcută,
cea mai frumoasă moştenire dintre neamuri!’
Mă gândeam că Mă vei numi Tată
şi nu te vei mai abate de la a Mă urma.
20 Însă, aşa cum o femeie este necredincioasă soţului ei,
tot aşa Mi-ai fost şi tu necredincioasă, casă a lui Israel, zice Domnul.»“
21 „Un vuiet se aude pe înălţimi:
sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale israeliţilor,
din cauză că şi-au pervertit căile
şi L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.“
22 „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi,
şi vă voi vindeca de răzvrătire!“
„Iată-ne, venim la Tine,
căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru!
23 Într-adevăr, altarele de pe dealuri
şi idolii de pe munţii cei mulţi
sunt o minciună!
Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,
este mântuirea lui Israel!
24 Din tinereţea noastră, idolii care aduc ruşine au mâncat
rodul muncii strămoşilor noştri (
turmele şi cirezile lor,
fiii şi fiicele lor.
25 Să ne culcăm în ruşinea noastră
şi să ne acoperim cu umilirea noastră,
căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,
atât noi, cât şi strămoşii noştri;
din tinereţea noastră până în ziua de azi
nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru.“
Pilda celor invitaţi la cină
15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:
– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!
16 Însă Isus i-a răspuns:
– Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»
18 Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze.[a] Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“
19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“
20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“
21 Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“
22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.