Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
4 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul:
«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
şi ei înşişi au devenit nimicuri.
6 Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
7 V-am dus într-o ţară roditoare,
ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii nu s-au întrebat:
‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
păstorii[a] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.
9 De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
10 Treceţi în ostroavele Chitim[b] şi priviţi!
Trimiteţi la Chedar[c] şi luaţi aminte;
vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
11 Şi-a schimbat vreun neam zeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a[d] schimbat Slava
cu ceva care nu-i este de nici un folos.
12 Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
13 căci poporul Meu a săvârşit două rele:
M-au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
Psalmul 81
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Al lui Asaf.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră!
Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Eu te-am adus din ţara Egiptului!
Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
11 Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul,
Israel nu M-a urmat.
12 Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate
şi a trăit după propriile lui sfaturi.
13 „O, de M-ar asculta poporul Meu!
O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
14 Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă
şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
15 Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui,
iar soarta le-ar fi pecetluită pe vecie.
16 Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun ...
„Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
Îndemnuri finale
13 Stăruiţi în dragostea frăţească! 2 Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri! 3 Amintiţi-vă de cei care sunt închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei, şi de cei care sunt torturaţi, ca şi cum voi înşivă aţi fi în suferinţă! 4 Căsătoria să fie onorată în toate, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei desfrânaţi şi adulteri! 5 Să nu fiţi dintre cei care iubesc banii! Fiţi mulţumiţi cu ceea ce aveţi, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi părăsi, nici nu te voi uita!“[a] 6 Astfel, putem spune cu încredere:
„Domnul este ajutorul meu; de aceea nu mă voi teme!
Ce-mi poate face un om?!“[b]
7 Amintiţi-vă de conducătorii voştri, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu! Uitaţi-vă la sfârşitul felului lor de viaţă şi urmaţi-le exemplul de credinţă! 8 Isus Cristos este acelaşi – ieri, astăzi şi în veci!
15 Prin El deci să-I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui! 16 Să nu uitaţi binefacerea şi dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!
Isus vindecă un bolnav de hidropizie
14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape.
Smerenie şi ospitalitate
7 Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:
8 „Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc. 10 Ci tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“
12 Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. 14 Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.