Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
Ierusalimul va fi asediat
6 „Fugiţi din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunaţi din trâmbiţă la Tekoa!
Daţi semnalul la Bet-Hacherem!
Căci din nord se iveşte o nenorocire
şi o mare distrugere.
2 O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă şi delicată,
3 împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei îşi întind corturile în jurul ei
şi fiecare îşi paşte turma în dreptul lui.“
4 „Pregătiţi-vă s-o atacaţi!
Ridicaţi-vă! Să înaintăm în miezul zilei!
Dar, vai, ziua se sfârşeşte
şi umbrele de seară se lungesc.
5 Ridicaţi-vă! Să înaintăm în timpul nopţii
şi să-i distrugem palatele!“
6 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Tăiaţi copaci
şi ridicaţi rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7 Aşa cum o fântână îşi revarsă apele,
tot aşa îşi revarsă şi această cetate răutatea.
Violenţa şi distrugerea răsună din ea.
Boala şi rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8 Ia învăţătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
şi să te prefac într-un pustiu,
într-o ţară de nelocuit.»“
9 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Să culeagă rămăşiţa lui Israel
aşa cum se culege via.
Puneţi mâna pe ea,
aşa cum pune culegătorul mâna pe mlădiţe.»
10 Cui să-i vorbesc şi pe cine să înştiinţez
ca ei să asculte?
Iată, urechile le sunt astupate[a]
şi nu pot lua aminte.
Cuvântul Domnului este privit cu dispreţ
şi nu-şi găsesc plăcerea în el.
11 Eu însă sunt aşa de plin de mânia Domnului
încât n-o mai pot ţine în mine.
«Toarn-o peste copilul de pe uliţă,
peste tinerii adunaţi laolaltă,
căci şi bărbatul, şi soţia sa vor fi luaţi,
şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.
12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile şi soţiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor ţării, zice Domnul.
13 De la cel mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
toţi înşală.
14 Ei leagă în mod uşuratic
rana poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
15 Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune?
Nu, nu le e ruşine deloc
şi nici nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Staţi la răspântii şi priviţi!
Întrebaţi care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblaţi pe ea
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: ‘Nu vrem să umblăm pe ea!’
17 Am pus păzitori peste voi.
Luaţi aminte la sunetul trâmbiţei!
Dar ei spun: ‘Nu vrem să luăm aminte!’
18 De aceea, ascultaţi, neamuri,
şi priviţi ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19 Ascultă şi tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
şi a respins Legea Mea.
3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.