Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 74
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
şi-au pus însemnele lor ca semne.
5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6 Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
7 Au pus foc Lăcaşului Tău,
au întinat locuinţa Numelui Tău!
8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!
12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime
şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri
şi ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
Tu ai rânduit luna şi soarele.
17 Tu ai stabilit hotarele pământului,
vara şi iarna Tu le-ai făurit.
18 Adu-Ţi aminte
că duşmanul Te defăimează, Doamne,
şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
de cuiburi ale violenţei!
21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi
şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!
Restaurarea lui Israel
27 În ziua aceea
Domnul va pedepsi,
cu sabia Sa aspră, mare şi puternică,
Leviatanul, şarpele fugar,
Leviatanul, şarpele încolăcit.
Va ucide monstrul Tanin din mare![a]
2 În ziua aceea
va exista o vie aleasă:
«Cântaţi despre ea!
3 Eu, Domnul, sunt veghetorul ei:
o ud tot timpul
şi o păzesc zi şi noapte,
pentru ca nimeni să nu-i facă rău.
4 Nu sunt mânios deloc.
Dar dacă voi găsi spini şi mărăcini,
voi mărşălui la luptă împotriva lor
şi îi voi arde pe toţi.
5 Afară doar dacă aceştia vor căuta ocrotirea Mea
şi vor urmări să se împace cu Mine;
da, să se împace cu Mine.»
6 În zilele care vin, Iacov va prinde rădăcină,
Israel va înflori, va da lăstari
şi va umple întreaga lume cu rod.
7 L-a lovit oare Domnul
cum i-a lovit pe cei ce-l loveau?
A fost el ucis
cum au fost ucişi cei ce-l ucideau?
8 Izgonindu-l[b], trimiţându-l în exil, Te-ai luptat cu el!
Cu suflarea Sa năprasnică l-a strămutat
în ziua când a suflat vântul de răsărit.
9 Prin urmare, astfel va fi ispăşită vina lui Iacov,
acesta va fi rodul deplin al îndepărtării păcatului său:
când El va face din toate pietrele altarelor
nişte pietre de var zdrobite în bucăţi,
nu vor mai rămâne în picioare nici aşerele[c] şi nici altarele pentru tămâiere.
10 Cetatea fortificată este pustie;
a ajuns o locuinţă abandonată şi pustiită ca un deşert.
Acolo pasc viţeii,
acolo se odihnesc
şi-i mănâncă ramurile.
11 Când ramurile i se usucă, sunt rupte,
iar femeile vin şi fac foc cu ele.
Fiindcă acesta este un popor fără minte,
Creatorul lor nu va avea milă de ei,
Făcătorul lor nu se va îndura de ei.
12 În ziua aceea Domnul va treiera de la cursul Eufratului[d] până la Râul Egiptului[e], iar voi, israeliţi, veţi fi adunaţi unul câte unul. 13 În ziua aceea o trâmbiţă mare va suna, iar cei ce au pierit în Asiria şi cei exilaţi în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului pe muntele cel sfânt, în Ierusalim.
Isus alungă negustorii din Templu
45 A intrat în Templu[a] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 spunându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi
o casă de rugăciune»,[b]
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[c]
47 Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[d].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.