Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
1 Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.
10 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11 «Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
pângărindu-Mi curţile?
13 Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăşte
lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
am obosit să le mai port.
15 Când vă veţi ridica mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16 spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17 ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
scăpaţi pe cel asuprit![a]
Faceţi dreptate orfanului
şi vorbiţi în apărarea văduvei!
18 Veniţi acum să ne judecăm,
zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20 dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
veţi fi devoraţi de sabie»,
căci gura Domnului a vorbit.
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
El vorbeşte şi cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
4 El cheamă cerurile de deasupra
şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
5 „Adunaţi-Mi credincioşii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!
23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[a]“.
Prin credinţă
11 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. 2 Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.
3 Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.
8 Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce. 9 Prin credinţă a stat el în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, care erau moştenitori, împreună cu el, ai aceleiaşi promisiuni. 10 Căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă a primit Sara puterea de a avea o sămânţă[a], chiar dacă ea era stearpă, iar Avraam era înaintat în vârstă,[b] deoarece el L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. 12 De aceea, dintr-un singur om – şi acesta aproape mort – s-au născut urmaşi atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi fără număr ca nisipul de pe ţărmul mării.
13 Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, 16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! 33 Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. 34 Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!
Îndemn la veghere
35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! 38 Fie că vine la a doua strajă[a] din noapte, fie că vine la a treia strajă[b], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! 39 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)[c] n-ar lăsa să i se spargă casa. 40 Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.