Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Dragostea lui Dumnezeu pentru Israel
11 „Când Israel era doar un copil, îl iubeam
şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2 Cu cât îi chemam[a] mai mult,
cu atât se îndepărtau de Mine[b];
jertfeau baalilor[c]
şi ardeau tămâie idolilor.
3 Eu am fost Cel Ce l-am învăţat pe Efraim să meargă,
luându-l de mâini[d],
dar el nu şi-a dat seama
că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.
4 I-am tras cu funii omeneşti,
cu legături de dragoste.
Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeri[e]
şi M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
5 Dar oare nu se vor întoarce în ţara Egiptului
şi nu va fi asirianul împăratul lor,
pentru că au refuzat să se pocăiască?
6 Sabia se va dezlănţui în cetăţile lor,
le va distruge zăvoarele porţilor
şi-i va devora din pricina planurilor lor rele.[f]
7 Dar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele.
De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt,
El nu-i va înălţa nicidecum.
8 Totuşi cum să te dau, Efraime?
Cum să te predau, Israele?
Cum aş putea să-ţi fac ca Admei?
Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.
9 Nu voi lucra după mânia Mea cea aprigă,
nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om,
sunt Cel Sfânt din mijlocul tău
şi nu voi veni cu mânie[g].
10 Ei vor merge după Domnul,
Care va rage ca un leu.
Când El va rage,
fiii Lui vor veni tremurând din apus.
11 Vor veni tremurând
ca păsările din Egipt
şi ca porumbeii din Asiria,
iar Eu îi voi aşeza în casele lor,
zice Domnul.
CARTEA A CINCEA
Psalmul 107
1 Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
de la răsărit şi de la apus,
de la nord şi de la sud[a].
4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5 Flămânzi şi însetaţi,
li se lihnise sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit sufletul însetat
şi a săturat sufletul flămând.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
O nouă viaţă în Cristos
3 Dacă aţi fost înviaţi împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu! 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, 3 pentru că voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când Cristos – viaţa voastră[a] – Se va arăta, atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu El în glorie.
5 De aceea, daţi morţii tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti: desfrâul, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, care este idolatrie. 6 Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu (peste fiii neascultării)[b]. 7 Acestea sunt căile pe care aţi umblat şi voi atunci când trăiaţi între ei, 8 însă acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de blasfemie, de cuvintele murdare care vă ies din gură. 9 Nu vă minţiţi unul pe altul, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi şi de faptele lui 10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după imaginea Creatorului său. 11 Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar[c], nici scit[d], nici sclav, nici liber, ci Cristos este totul şi în toţi.
Pilda bogatului nesăbuit
13 Cineva din mulţime I-a zis:
– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!
14 Dar Isus i-a răspuns:
– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“
16 Şi le-a spus o pildă:
„Ogorul unui om bogat rodise din belşug. 17 El se gândea în sine însuşi şi zicea: «Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?!»
18 Atunci a zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari şi voi depozita acolo tot grâul şi toate bunurile mele. 19 Apoi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!’»
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!» 21 Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.