Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[c] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
Falsa pocăinţă a lui Israel
6 „Haideţi să ne întoarcem la Domnul!
Căci El ne-a sfâşiat,
dar tot El ne va vindeca.
El ne-a lovit,
dar tot El ne va lega rana.
2 Ne va reînvia în două zile;
a treia zi[a] ne va ridica
şi vom trăi înaintea Lui.
3 Să-L cunoaştem,
să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul!
Aşa cum este sigur că vine răsăritul, aşa va fi de sigură şi venirea Lui;
El va veni la noi ca o ploaie de iarnă,
ca ploaia târzie[b] care udă pământul.“
4 „Ce să fac cu tine, Efraime?
Ce să fac cu tine, Iudo?
Dragostea voastră este ca ceaţa de dimineaţă,
ca roua care dispare devreme.
5 De aceea i-am tăiat în bucăţi prin profeţi,
i-am ucis prin cuvintele gurii Mele,
iar judecata Mea a strălucit[c] ca lumina[d].
6 Căci milă doresc, nu jertfă,
şi cunoştinţă de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot.
7 Ei au încălcat legământul ca Adam[e] –
acolo au fost necredincioşi faţă de Mine.
8 Ghiladul este o cetate de răufăcători,
plină de urme de sânge.
9 Aşa cum tâlharii stau la pândă după un om,
tot aşa pândeşte şi ceata preoţilor.
Ei ucid pe drumul Şehemului,
săvârşind mişelii[f].
10 Am văzut un lucru oribil
în Casa lui Israel:
acolo Efraim s-a dedat la desfrânare
şi Israel s-a întinat.
Necredinţa lui Israel
30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris:
„Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire
şi o Stâncă de cădere!
Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[a]
10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi, este ca ei să fie mântuiţi. 2 Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere. 3 Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu. 4 Căci Cristos este sfârşitul[b] Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.