Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Coşul cu fructe coapte
8 Stăpânul Domn mi-a mai arătat următorul lucru: am văzut un coş cu fructe coapte. 2 El m-a întrebat:
– Ce vezi tu, Amos?
– Un coş cu fructe coapte, am răspuns eu.
Atunci Domnul mi-a zis:
– Vine sfârşitul[a] poporului Meu, Israel! Nu-l voi mai cruţa!
3 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn, cântecele de la Templu[b] se vor preface în urlete. Vor fi o mulţime de hoituri aruncate peste tot! Tăcere!
4 Ascultaţi aceasta, voi, care-i călcaţi în picioare pe sărmani
şi-i prăpădiţi pe săracii din ţară.
5 Voi ziceţi: „Când va trece luna nouă[c],
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micşorăm cantitatea[d],
să mărim preţul[e],
să măsluim cumpăna ca să înşelăm,
6 să-i cumpărăm pe săraci pe argint
şi pe sărmani – pentru o pereche de sandale
şi să vindem codină în loc de grâne?“
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lui!“
8 „Să nu tremure ţara din pricina aceasta
şi să nu jelească toţi cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în ţară,
să nu se învolbureze şi apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?[f]
9 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn,
voi face să apună soarele la amiază
şi voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet
şi toate cântecele voastre – în cântece de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci
şi toate capetele să fie rase.
Voi face vremea aceea ca jalea pentru singurul fiu,
iar sfârşitul ei – ca o zi amară.“
11 „Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn,
când voi trimite foamete în ţară,
dar nu foame după pâine şi nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor umbla şovăind de la o mare la alta,
vor cutreiera de la nord la răsărit,
căutând Cuvântul Domnului,
dar nu-l vor găsi.
Psalmul 52
Pentru dirijor. Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când edomitul Doeg a venit la Saul şi l-a înştiinţat pe acesta, zicându-i: „David s-a dus în casa lui Ahimelek!“
1 Viteazule, ce te lauzi cu răutatea ta?
Ce te lauzi, tu, care eşti toată ziua o ruşine pentru Dumnezeu?[b]
2 Numai dezastru plănuieşte limba ta!
Este ca un brici ascuţit,
viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele
şi minciuna decât cuvântul drept.Sela
4 Tu iubeşti numai cuvintele nimicitoare,
limbă înşelătoare.
5 Dumnezeu te va doborî pe vecie;
te va apuca şi te va smulge din cortul tău;
te va dezrădăcina din pământul celor vii.Sela
6 Cei drepţi vor vedea şi se vor teme;
vor râde de el:
7 „Acesta este omul care nu-L lua pe Dumnezeu
drept refugiu al său,
ci se încredea în marile lui bogăţii
şi creştea în putere distrugându-i pe alţii.“
8 Eu însă sunt ca un măslin verde
în Casa lui Dumnezeu,
căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu
pentru veci de veci.
9 Te voi lăuda mereu pentru că ai lucrat;
voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor
faţă de credincioşii Tăi![c]
Supremaţia lui Cristos
15 El este chipul Dumnezeului nevăzut,
întâiul născut[a] peste întreaga creaţie,
16 pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
Toate au fost create prin El şi pentru El.
17 El este înainte de toate lucrurile
şi în El se ţin toate împreună.
18 El este capul trupului, al Bisericii.
El este începutul,
întâiul născut dintre cei morţi,
pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile.
19 Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea Sa să locuiască în El.
20 Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine,
fie cele de pe pământ,
fie cele din cer,
făcând pace prin sângele crucii Lui.
21 Odată, voi eraţi străini şi duşmani în gândurile voastre, aşa cum arătau faptele[b] voastre rele, 22 însă acum El v-a împăcat în trupul de carne al lui Cristos, prin moarte, pentru a vă înfăţişa sfinţi, curaţi şi fără păcat înaintea Lui, 23 dacă rămâneţi cu adevărat bine întemeiaţi şi fermi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost vestită tuturor oamenilor de pe pământ şi al cărei slujitor am devenit eu, Pavel.
Slujba lui Pavel pentru Biserică
24 Acum mă bucur în suferinţe pentru voi şi împlinesc în trupul meu ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru trupul Său, care este Biserica. 25 Am devenit slujitorul ei, prin responsabilitatea pe care Dumnezeu mi-a dat-o mie pentru voi, aceea de a face pe deplin cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, 26 taina[c] care a fost ascunsă de veacuri şi de generaţii, dar care acum a fost descoperită sfinţilor Lui, 27 cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscute, între neamuri, bogăţiile glorioase ale acestei taine, şi anume: Cristos în voi, nădejdea gloriei. 28 El este Cel pe Care noi Îl vestim sfătuind şi învăţând pe orice om, cu toată înţelepciunea, pentru a putea înfăţişa pe orice om desăvârşit în Cristos.
Acasă la Marta şi Maria
38 În timp ce-şi continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie, pe nume Marta, L-a primit în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era copleşită de atât de multă slujire. Ea a venit şi a zis:
– Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!
41 Domnul însă i-a răspuns:
– Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri, 42 însă doar unul este necesar![a] Căci Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.