Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[a], aşa este muntele Sionului,
cetatea[b] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[c].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[d] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
24 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăţi, ci şi-a întors faţa spre pustie. 2 Ridicându-şi ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminţii. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, 3 iar Balaam a început să rostească oracolul acesta:
„Iată rostirea[a] lui Balaam, fiul lui Beor,
rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
care vede o viziune de la Cel Atotputernic[b],
care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:
5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove,
locuinţele tale, Israele!
6 Se întind ca nişte ueduri[c],
ca nişte grădini lângă un râu,
ca nişte plante de aloe sădite de Domnul,
ca nişte cedri lângă ape.
7 Apa va curge din găleţile lui
şi sămânţa lui va fi udată de ape mari.
Regele lui va fi mai măreţ decât Agag
şi regatul lui va fi înălţat.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
i-a dat tăria unui bivol sălbatic.
Va devora neamurile duşmane,
le va zdrobi oasele
şi le va străpunge cu săgeţile lui.
9 Se ghemuieşte, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale?
Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează
şi blestemat să fie cel care te blestemă!»“
10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam:
– Eu te-am chemat ca să-mi blestemi duşmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primeşti slavă.
12 Balaam i-a răspuns lui Balak:
– Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot n-aş putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul.“ 14 Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele care vin.
Anunţarea naşterii lui Isus
26 În luna a şasea,[a] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:
– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[b]
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[c]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[d] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[e] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
34 Maria l-a întrebat pe înger:
– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns:
– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[f] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[g] Dumnezeu.
38 Maria a zis:
– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!
Şi îngerul a plecat de la ea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.