Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 23

Un psalm al lui David

³⁹ Cât despre voi, Casă a lui Israel, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Duceţi-vă acum şi slujiţi fiecare idolilor voştri! După aceea însă veţi asculta de Mine cu siguranţă şi nu-Mi veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile şi cu idolii voştri! ⁴⁰ Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălţat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toţi cei din ţară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoinţă. Acolo vă voi cere^[a] contribuţiile voastre şi darurile voastre din cele dintâi roade, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. ⁴¹ Când vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută şi Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea neamurilor. ⁴² Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în ţara lui Israel, în ţara pe care am jurat strămoşilor voştri că le-o voi da. ⁴³ Acolo vă veţi aminti de umbletele voastre şi de toate faptele prin care v-aţi pângărit şi vă va fi scârbă de voi înşivă din cauza tuturor relelor pe care le-aţi săvârşit. ⁴⁴ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când mă voi purta cu voi ţinând cont de Numele Meu, nu de purtarea voastră rea şi de faptele voastre corupte, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn.’»“

Cele şapte sigilii

6 Am văzut când Mielul a rupt primul dintre cele şapte sigilii şi am auzit-o pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând cu glas ca de tunet: „Vino!“ ² M-am uitat şi iată că era un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană şi, ca un cuceritor, a pornit să cucerească.

³ Când Mielul a rupt al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua fiinţă vie spunând: „Vino!“ ⁴ Şi a pornit un alt cal, unul roşu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, aşa încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii; şi i-a fost dată o sabie mare.

⁵ Când Mielul a rupt al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia fiinţă vie spunând: „Vino!“ M-am uitat şi iată că era un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanţă. ⁶ Am auzit între cele patru fiinţe vii ceva ca un glas spunând: „Un choinix^[a] de grâu pentru un denar^[b]! Trei choinicşi de orz pentru un denar! Dar să nu strici măslinii şi viile!“

⁷ Când Mielul a rupt al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra fiinţe vii spunând: „Vino!“ ⁸ M-am uitat şi iată că era un cal verde pal, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuinţa Morţilor^[c]. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima şi prin fiarele sălbatice de pe pământ.

⁹ Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucişi^[d] din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o avuseseră. ¹⁰ Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care eşti sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi vei răzbuna sângele nostru?“ ¹¹ Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească încă puţină vreme, până când numărul confraţilor^[e] şi al fraţilor lor, care urmează să fie ucişi ca şi ei, va fi completat.

¹² Am văzut când Mielul a rupt al şaselea sigiliu; şi a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, ¹³ iar stelele cerului au căzut pe pământ ca smochinele târzii care sunt azvârlite din pom, când acesta este scuturat de un vânt puternic. ¹⁴ Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfăşurat, iar fiecare munte şi insulă au fost mişcate din locurile lor. ¹⁵ Regii pământului, oamenii de seamă, comandanţii, cei bogaţi, cei puternici, orice sclav şi orice om liber s-au ascuns în peşteri şi printre stâncile munţilor. ¹⁶ Ei ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui Ce şade pe tron şi de mânia Mielului, ¹⁷ pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor şi cine poate sta în picioare?!“

Pecetluirea celor o sută patruzeci şi patru de mii

7 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. ² Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului şi mării, ³ zicând: „Nu faceţi rău nici pământului, nici mării, nici copacilor până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ ⁴ Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: fuseseră pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel: