Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
14 Domnul este tăria şi cântarea mea;
El a devenit mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire
se înalţă din corturile celor drepţi;
dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată;
dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru,
dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
17 Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.
18 Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:
– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!
El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.
19 El i-a zis:
– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!
Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.
20 El i-a mai zis:
– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.
21 După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.
22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.
23 În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan.
24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soţia chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29 Prinţesele ei înţelepte îi răspund
şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată,
câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»
31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“
Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.
Femeia şi balaurul
12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. 3 În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur[a] mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile[b].
7 În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, 8 dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. 10 Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăţia Dumnezeului nostru
şi autoritatea Cristosului[c] Său,
căci acuzatorul[d] fraţilor noştri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor;
ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă ceruri
şi voi, cei ce locuiţi în ele!
Vai de voi, pământ şi mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă ştie că are puţin timp!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.