Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
6 Să ştiţi deci că nu din cauza dreptăţii voastre Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat în stăpânire această ţară bună, fiindcă voi sunteţi un popor încăpăţânat.
7 Aduceţi-vă aminte şi nu uitaţi cum L-aţi provocat la mânie în pustie. V-aţi împotrivit Lui din ziua în care aţi ieşit din ţara Egiptului, până la sosirea voastră aici. 8 La Horeb aţi provocat într-atât mânia Domnului, încât Domnul s-a mâniat pe voi, dorind să vă nimicească. 9 Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, Tablele Legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. 10 Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.
11 La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat tablele de piatră, Tablele Legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: «Ridică-te şi coboară-te repede din acest loc fiindcă poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a pervertit. Repede s-a mai abătut de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-şi un idol!» 13 Domnul mi-a vorbit din nou astfel: «Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 14 Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, iar din tine am să fac un neam puternic şi mai numeros decât ei.»
Corneliu
10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion[a] din cohorta[b] numită „Italiana“. 2 Era evlavios şi temător de Dumnezeu[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. 3 Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:
– Corneliu!
4 Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:
– Ce este, domnule?
Îngerul i-a spus:
– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[e]. 5 Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. 6 El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7 Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.