Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
5 Dacă cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui prin faptul că, deşi poate dezvălui ceea ce a văzut sau ştie, totuşi nu o face, îşi va purta pedeapsa.
2 Dacă cineva va atinge fără să-şi dea seama vreun lucru necurat, fie hoitul unei fiare necurate, fie hoitul unei vite necurate, fie hoitul unei târâtoare necurate, va fi necurat şi considerat vinovat.
3 Sau dacă cineva va atinge fără să-şi dea seama vreo necurăţie omenească, adică orice necurăţie prin care cineva poate ajunge necurat, iar apoi îşi va da seama de acest lucru, va fi considerat vinovat.
4 Dacă cineva va jura pripit că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care se poate jura şi, deşi nu şi-a dat seama la început, ajunge totuşi să-şi dea seama mai târziu, va fi considerat vinovat.
5 Aşadar, dacă cineva se va face vinovat de oricare din aceste fapte, va trebui să-şi mărturisească păcatul săvârşit 6 şi să aducă Domnului ca jertfă pentru păcat, o femelă din turmă; să aducă ca jertfă pentru păcat o oaie sau o capră, iar preotul să facă ispăşire pentru păcatul acelui om.
7 Dacă nu poate aduce o oaie, atunci să aducă Domnului ca jertfă pentru păcatul săvârşit două turturele sau doi pui de porumbei, una ca jertfă pentru păcat şi cealaltă ca ardere de tot. 8 Să le dea preotului care va trebui să aducă, mai întâi, ca jertfă pentru păcat prima turturea, rupându-i capul de la gât, fără să-l desprindă. 9 Apoi va trebui să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l scurgă la baza altarului; aceasta este o jertfă pentru păcat. 10 Cea de-a doua turturea s-o aducă ca ardere de tot, după rânduială. Aşa să facă preotul ispăşire pentru păcatul săvârşit de acel om şi acesta din urmă va fi iertat.
11 Dacă nu poate aduce nici două turturele sau doi pui de porumbei, atunci, cel care a păcătuit să aducă ca jertfă pentru păcatul săvârşit a zecea parte dintr-o efă[a] de făină aleasă; să nu pună nici ulei şi nici tămâie pe ea, căci este o jertfă pentru păcat. 12 S-o ducă la preot şi preotul să ia un pumn de făină ca jertfă de aducere-aminte şi s-o ardă pe altar deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul; aceasta este o jertfă pentru păcat.
13 Aşa va trebui să facă preotul ispăşire pentru oricare din aceste păcate pe care omul acela le-a săvârşit şi astfel omul va fi iertat. Ceea ce va mai rămâne din jertfa aceasta să fie a preotului, aşa cum se obişnuieşte şi la darul de mâncare.»“
Despre păcat, credinţă şi datorie
17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi[a] să păcătuiască! 3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte[b], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.