Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
David îi cruţă viaţa lui Saul
24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi. 2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici. 3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele[a]. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii. 4 Oamenii lui David i-au zis:
– Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“
David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. 5 După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. 6 El le-a spus oamenilor săi:
– Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!
7 Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul. 8 După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul:
– O, rege, stăpânul meu!
Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 9 I-a spus lui Saul:
– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? 10 În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. 11 Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. 12 Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 13 Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 14 După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? 15 Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!
16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:
–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?
Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându-i lui David:
– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. 18 Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. 19 Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! 20 Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău! 21 Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.
22 David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă[b].
Despre Cina Domnului
17 Vă poruncesc acestea – nu vă laud, pentru că întâlnirile voastre fac mai mult rău decât bine. 18 Mai întâi, când vă adunaţi ca biserică, aud că între voi sunt dezbinări şi, în parte, cred lucrul acesta, 19 căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiţi buni între voi. 20 Când vă adunaţi, voi nu veniţi să mâncaţi Cina Domnului, 21 pentru că, în timp ce mâncaţi, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, aşa încât unul este flămând, iar altul este beat. 22 Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau nu aveţi respect pentru biserica lui Dumnezeu şi îi umiliţi pe cei care nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privinţă nu vă laud.
27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. 28 Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, 29 pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. 30 De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm[a]. 31 Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. 33 Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.