Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântarea Deborei
5 În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:
2 „Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
poporul s-a arătat gata de luptă!
Binecuvântaţi pe Domnul!
3 Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului[a],
voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:
4 Doamne, când ai ieşit din Seir,
când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
şi norii au turnat ape!
5 Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
Sinaiul acesta s-a clătinat[b] în faţa Domnului!
6 Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[c],
şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
7 Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[d]
până când m-am ridicat eu[e], Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel!
8 Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[f],
războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
la patruzeci de mii în Israel!
9 Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
care s-au arătat gata de luptă în popor!
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
voi, care staţi pe covoare,
voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[g] de lângă izvoare,
acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
isprăvile vitejilor[h] Lui în Israel!
Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
O ordine a închinării
26 Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. 27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. 28 Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. 30 Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. 31 Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, 33 pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.
La fel ca în toate bisericile sfinţilor, 34 femeile să tacă în biserici[a], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. 35 Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?
37 Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. 38 Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut[b]. 39 Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. 40 Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.