Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
8 El va domni de la o mare la alta
şi de la râu[e] până la marginile pământului[f].
9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei,
iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
10 Regi din Tarşiş[g] şi din ostroave
se vor întoarce cu daruri;
regi din Şeba şi din Seba
se vor apropia cu ofrande.
11 I se vor închina toţi regii,
toate popoarele îl vor sluji.
12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă
şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
13 Va avea milă de cel umil şi sărac,
şi va scăpa vieţile săracilor.
14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă,
căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.
15 Să trăiască!
Să i se dea podoabe din aur de Şeba!
Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna
şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!
16 Să fie belşug de grâne în ţară,
chiar şi pe crestele munţilor!
Să freamăte pomii[h] ca cei din Liban,
iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.[i]
17 Să-i rămână numele pe vecie!
Să-i dăinuiască numele cât va fi soare!
Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el[j]
şi-l vor numi fericit!
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.
7 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Strigaţi de bucurie pentru Iacov!
Chiuiţi de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
Faceţi-vă auziţi, cântaţi laude şi ziceţi:
‘Izbăveşte, Doamne, pe poporul Tău,
pe rămăşiţa lui Israel!’
8 Îi voi aduce înapoi din ţara de nord
şi îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi şi orbul şi şchiopul,
şi femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii.
O mare mulţime se va întoarce.
9 Vor veni plângând
şi îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la râuri de apă
şi pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
şi Efraim este întâiul Meu născut.»“
10 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri,
şi vestiţi-l în ostroavele de departe!
Spuneţi: «Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna
şi Îşi va păzi turma ca un păstor!»
11 Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
şi îl va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12 Atunci vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului;
ei vor alerga la bunătăţile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
la miei şi la viţei.
Sufletul le va fi ca o grădină bine udată
şi nu se vor mai întrista.
13 Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
iar tinerii şi bătrânii la fel.
Le voi preface jalea în veselie
şi în locul întristărilor le voi da mângâiere şi bucurie.
14 Voi sătura cu grăsime sufletul preoţilor,
iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea, zice Domnul“
Cuvântul a devenit trup
1 La început era Cuvântul[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa[b], şi viaţa era lumina oamenilor.[c] 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o[d].
6 Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. 9 Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.[e]
10 El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul[a] să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge[b], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,[c] ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit[d] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl[e], plin de har şi de adevăr.
15 Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ 16 Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi[f] har după har. 17 Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu[g], Cel Care este în sânul[h] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.