Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 63
Un psalm al lui David compus pe când era în pustia lui Iuda
1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te caut cu ardoare;
îmi însetează sufletul după Tine,
îmi tânjeşte trupul după Tine
într-un pământ uscat, sterp
şi fără apă.
2 Da, Te-am văzut în Lăcaşul Tău cel sfânt
şi am privit la tăria şi la slava Ta.
3 Pentru că îndurarea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele Te vor lăuda.
4 Aşadar, Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile
5 Sufletul meu se satură de Tine ca de nişte bucate grase şi miezoase,
iar gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze.
6 Îmi amintesc de Tine în aşternutul meu;
în timpul străjilor nopţii[a] cuget la Tine.
7 Căci Tu eşti ajutorul meu,
strig de bucurie la umbra aripilor Tale!
8 Sufletul meu este lipit de Tine,
dreapta Ta mă sprijină.
9 Aceia care caută să-mi ia viaţa sunt sortiţi nimicirii:
vor merge în adâncimile pământului,
10 vor fi trecuţi prin ascuţişul sabiei,
vor fi prada şacalilor.
11 Regele însă se va bucura în Dumnezeu!
Oricine jură pe Numele Lui se va lăuda,
căci gura mincinoasă va fi astupată.
55 Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner, conducătorul oştirii:
– Abner, al cui fiu este acest tânăr?
– Viu este sufletul tău, rege, că nu ştiu, i-a răspuns Abner.
56 Atunci regele i-a zis:
– Află al cui fiu este acest tânăr.
57 Îndată ce David s-a întors de la uciderea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. 58 Saul l-a întrebat:
– Al cui fiu eşti, tinere?
– Sunt fiul slujitorului tău Işai, din Betleem, i-a răspuns David
David, invidiat de Saul
18 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a ataşat de sufletul lui David şi l-a iubit ca pe sine însuşi. 2 Din acea zi Saul l-a ţinut pe David la el şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă acasă. 3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe sine însuşi. 4 El şi-a scos mantaua pe care o purta şi i-a dăruit-o lui David; i-a dat, de asemenea, îmbrăcămintea sa de război şi chiar sabia, arcul şi cingătoarea sa. 5 Oriunde îl trimitea Saul, David se ducea şi avea izbândă[a]. De aceea Saul l-a pus în fruntea ostaşilor, lucru ce a fost bine văzut de întregul popor şi chiar şi de slujitorii lui Saul.
A şaptea trâmbiţă
15 Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau:
„Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru
şi a Cristosului[a] Său;
iar El va împărăţi în vecii vecilor!“
16 Cei douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 17 zicând:
„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
Care eşti şi Care erai,
pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare
şi ai început să împărăţeşti!
18 Neamurile erau mânioase,
dar a venit mânia Ta,
a venit timpul ca morţii să fie judecaţi,
a venit timpul să dai răsplată robilor Tăi, profeţii,
sfinţilor şi celor ce se tem de Numele Tău,
celor mici şi celor mari
şi a venit timpul să-i distrugi pe cei ce au distrus[b] pământul!“
19 Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer şi în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Şi au fost fulgere, sunete[c], tunete, cutremur şi grindină mare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.