Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Rugăciunea Anei
2 Ana s-a rugat spunând:
Mi se bucură inima în Domnul,
puterea[a] îmi este înălţată în Domnul,
iar gura mea este larg deschisă împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este nici un Dumnezeu în afară de Tine,
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta mândrie
şi să nu mai iasă îngâmfare din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu Care cunoaşte
şi Unul Care cântăreşte faptele.
4 Arcurile celor puternici sunt sfărâmate,
însă cei care se clatină sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui se oferă zălog pentru pâine,
pe când cei flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naşte şapte fii,
pe când cea care are mulţi copii se ofileşte.
6 Domnul dă la moarte şi tot El aduce la viaţă;
El coboară în Locuinţa Morţilor[b] şi tot El învie.
7 Domnul duce la sărăcie şi tot El îmbogăţeşte;
El umileşte şi tot El înalţă.
8 El ridică din praf pe cel sărac
şi din grămada de cenuşă îl înalţă pe cel nevoiaş,
ca să-i aşeze la un loc cu nobilii
şi ca să le dea drept moştenire un tron acoperit cu slavă,
căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
şi pe ei a aşezat El lumea.
9 El păzeşte paşii credincioşilor Săi,
însă ticăloşii vor fi reduşi la tăcere în întuneric,
pentru că nu prin putere triumfă omul.
10 Domnul îi va zdrobi pe duşmanii Săi
şi din ceruri va tuna împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
va da tărie împăratului Său
şi va înălţa puterea unsului Său.
Chemarea lui Samuel
3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. 2 Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. 3 Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă[a], iar Samuel era culcat în Templul[b] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. 4 Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:
– Iată-mă!
5 A alergat la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Eli i-a răspuns:
– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!
El s-a dus şi s-a culcat. 6 Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Eli însă i-a răspuns:
– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!
7 Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. 8 Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:
– Am venit căci m-ai chemat.
Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. 9 El i-a spus lui Samuel:
– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“
Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. 10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:
– Samuel! Samuel!
– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.
11 Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:
– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. 12 În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. 13 I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ[c], fără ca el să-i fi mustrat. 14 De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.
15 Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, 16 dar Eli l-a chemat spunându-i:
– Samuel, fiul meu!
– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.
17 – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea[d] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!
18 Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:
– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!
12 Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază.[a] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei.
3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 A trimis din nou la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6 Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
7 Dar viticultorii aceia şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!“ 8 Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos afară din vie.
9 Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!“?[b]
12 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.