Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
12 Nu voi înceta să vorbesc despre mădularele lui,
despre puterea lui cea mare sau despre minunata lui întocmire.
13 Cine-i poate scoate haina?
Cine poate pătrunde între fălcile lui[a]?
14 Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale?
Dinţii ce o înconjoară sunt de temut.
15 Spatele lui e făcut din şiruri de scuturi[b],
legate strâns împreună;
16 fiecare e aşa apropiat de celălalt,
încât nici aerul nu poate trece printre ele.
17 Sunt unite unele cu altele,
se ţin împreună şi nu pot fi despărţite.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina,
ochii lui sunt ca pleoapele zorilor.
19 Din gura lui ies torţe aprinse;
el scapără scântei de foc.
20 Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe pe un foc de uscături.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii
şi gura lui aruncă flăcări.
22 În grumaz îi stă puterea
şi înaintea lui merge groaza.
23 Straturile cărnii sale se ţin împreună,
sunt ca turnate pe el, de neclintit.
24 Pieptul îi este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
25 Când el se ridică, cei puternici tremură;
groaza lui îi pune pe fugă.
26 Deşi sabia îl atinge, nu îi face nimic,
la fel nici suliţa, săgeata sau lancea.
27 Pentru el fierul e ca paiul
şi bronzul ca lemnul putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele aruncate cu praştia sunt ca pleava,
29 buzduganul e pentru el ca un pai;
râde la şuieratul suliţei.
30 Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi ascuţite;
lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă.
31 Face adâncul să fiarbă ca un cazan,
face marea să clocotească ca un vas cu untdelemn.
32 Lasă o urmă luminoasă după el,
de parcă adâncul ar avea plete albe.
33 Nu este nimic pe pământ ca el,
este făcut să fie fără frică.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împărat peste tot ce este mândru.“
Isus spală picioarele ucenicilor
13 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, pentru că îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt[a]. 2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. 3 Isus, ştiind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, 4 S-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:
– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!
7 Isus i-a răspuns:
– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.
8 Petru I-a zis:
– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!
Isus i-a răspuns:
– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine!
9 Simon Petru I-a zis:
– Doamne, nu doar picioarele, ci şi mâinile şi capul!
10 Isus i-a zis:
– Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.
11 Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“
12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina şi S-a aşezat să mănânce din nou. El le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut? 13 Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. 14 Deci dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă. 16 Adevărat, adevărat vă spun că nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici un apostol[b] nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.