Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
Al doilea discurs al lui Bildad din Şuah
18 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Când vei înceta să mai vorbeşti?
Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
3 De ce suntem priviţi ca nişte vite?
De ce suntem proşti în ochii tăi?
4 Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5 Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
şi flacăra focului său nu va mai străluci.
6 În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7 Puterea paşilor săi e slăbită.
Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
8 Picioarele îl împing în laţ
şi el umblă deasupra unei capcane.
9 O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ţine tare.
10 Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
o cursă este pe cărarea lui.
11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
şi-l urmăresc la fiecare pas.
12 Puterea lui e slăbită de foame,
nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13 Ele îi mănâncă părţi din piele;
întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
14 E smuls din siguranţa cortului său
şi e târât spre împăratul spaimelor.
15 În cortul său locuieşte focul[a]
şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
16 Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
18 E tras de la lumină în întuneric
şi este alungat din lume.
19 El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
20 Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
21 Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“
Odihna promisă de Dumnezeu
4 De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[a] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[b], 3 însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[c]
Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[d] 5 şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile!“[e]
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[f] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.