Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 26
Al lui David
1 Doamne, dezvinovăţeşte-mă,
căci umblu în integritate!
Mă încred în Domnul
fără şovăire.
2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
curăţeşte-mi adâncul fiinţei şi inima!
3 Îndurarea Ta este mereu înaintea ochilor mei
şi umblu neîncetat în adevărul Tău.
4 Nu mă aşez laolaltă cu bărbaţii înşelători,
şi nu mă întovărăşesc cu cei vicleni.
5 Urăsc adunarea răufăcătorilor
şi nu mă aşez laolaltă cu cei răi.
6 Îmi spăl mâinile în nevinovăţie
şi aşa înconjor altarul Tău, Doamne,
7 ca să fac să răsune mulţumirea
şi să povestesc toate minunile Tale.
8 Doamne, eu iubesc Casa în care locuieşti
şi locul unde sălăşluieşte slava Ta!
9 Nu-mi lua sufletul împreună cu cei păcătoşi,
nici viaţa – împreună cu vărsătorii de sânge,
10 pe ale căror mâini este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită.
11 Cât despre mine, eu umblu în integritate!
Izbăveşte-mă şi îndură-te de mine!
12 Piciorul meu stă pe loc drept.
Voi binecuvânta pe Domnul în adunări!
7 Oare nu are omul o viaţă plină de trudă[a] pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler[b]?
2 Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii
sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,
3 aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune
şi nopţi de necaz mi s-au dat.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?»
Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.
5 Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii;
pielea îmi crapă şi supurează,
6 zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului
şi se sfârşesc fără nădejde.
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.
8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea;
ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipeşte şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor[c].
10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă,
locul său nu-l va mai cunoaşte.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în durerea duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau monstrul Tanin[d],
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri
şi mă îngrozeşti cu vedenii.
15 Aşa că aş alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.
17 Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el
şi să-i dai aşa multă atenţie,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineaţă
şi să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine
şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept ţintă?
Am devenit o povară pentru Tine?[e]
21 De ce nu-mi ierţi păcatul
şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Curând voi fi zăcând în ţărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. 15 El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învăţături
16 Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! 17 Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere[a] a Legii!
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.