Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
21 Când inima-mi era mâhnită
şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
22 eram ca o brută fără pricepere;
eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ţii de mâna dreaptă,
24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău
şi apoi mă vei lua în slavă.
25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
şi partea mea de moştenire pe vecie.
27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate isprăvile Tale!
29 Un om care rămâne încăpăţânat după mai multe mustrări,
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
2 Când cei drepţi se înmulţesc, poporul se bucură,
dar când conduce cel rău poporul suspină.
3 Cine iubeşte înţelepciunea aduce bucurie tatălui său,
dar cine umblă cu prostituatele risipeşte averea.
4 Un rege dă stabilitate ţării prin justiţie,
dar omul care primeşte daruri o distruge.
5 Cine îşi linguşeşte semenul,
întinde o plasă picioarelor acestuia.
6 În nelegiuirea unui om rău este o cursă,
dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.
7 Cel drept cunoaşte cauza săracilor,
dar cel rău nu înţelege o asemenea cunoştinţă.
8 Batjocoritorii agită o cetate,
dar oamenii înţelepţi potolesc mânia.
9 Când un înţelept are o controversă cu un nebun,
nebunul se mânie sau râde, astfel că nu se face pace.
10 Oamenii setoşi de sânge îl urăsc pe cel integru
şi caută să-l ucidă pe cel drept.
11 Cel prost îşi dă drumul la nervi,
dar cel înţelept îi ţine sub control.
12 Când un conducător dă atenţie minciunilor,
toţi supuşii lui devin răi.
13 Săracul şi asupritorul au un lucru comun:
Domnul le luminează amândurora ochii.
14 Dacă regele îl judecă nepărtinitor pe sărac,
tronul lui va fi întotdeauna în siguranţă.
15 Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune,
dar un copil lăsat în voia lui îşi face de ruşine mama.
16 Când se înmulţesc cei răi creşte păcatul,
dar cel drept le va vedea prăbuşirea.
17 Disciplinează-ţi fiul şi el îţi va da odihnă!
El va aduce desfătare sufletului tău.
18 Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu,
dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!
19 Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte;
pentru că, deşi înţelege, el nu ascultă.
20 Vezi un om care răspunde în pripă?
Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.
21 Slujitorul care este răsfăţat din copilărie,
ajunge la urmă un arogant[a].
22 Un om mânios stârneşte certuri
şi cel iute la mânie săvârşeşte multe păcate.
23 Mândria omului îi aduce umilire,
dar un duh supus va dobândi onoare.
24 Cine este complice cu un hoţ îşi urăşte viaţa;
deşi aude jurământul, nu recunoaşte nimic.
25 Frica de oameni este o capcană,
dar oricine se încrede în Domnul este în siguranţă.
26 Mulţi caută bunăvoinţa[b] conducătorului,
dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.
27 Aşa cum cel nedrept este o scârbă pentru cei drepţi,
cel cinstit este o scârbă pentru cel rău.
Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul
25 Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? 26 Şi iată că vorbeşte deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27 Totuşi noi ştim de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va şti de unde este!“[a] 28 Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt![b] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ 30 Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. 31 Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. 33 Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34 Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ 35 Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.