Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

David comite adulter cu Batşeba

11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

² Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. ³ David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. ⁴ David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ ⁶ Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. ⁷ Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. ⁸ Apoi David i-a spus lui Urie:

– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!^[a]

Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. ⁹ Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. ¹⁰ Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?

¹¹ – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

¹² David i-a zis:

– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. ¹³ David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.

David, vinovat de moartea lui Urie

¹⁴ În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“

Psalmul 14

Pentru dirijor. Al lui David.

Rugăciune pentru credincioşi

¹⁴ De aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui, ¹⁵ din Care îşi primeşte numele întreaga familie^[a], din cer şi de pe pământ, ¹⁶ şi mă rog ca, potrivit cu bogăţiile Sale slăvite, să fiţi întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric, ¹⁷ astfel încât Cristos să locuiască, prin credinţă, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi statorniciţi în dragoste, ¹⁸ să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Cristos, ¹⁹ să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere, ca astfel să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.

²⁰ A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, ²¹ a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile, în vecii vecilor! Amin.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei^[a]. ² O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. ⁷ Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari^[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

⁸ Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

¹⁰ Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii^[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. ¹² Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

¹⁴ Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul^[d] Care urma să vină în lume!“ ¹⁵ Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

¹⁶ Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, ¹⁷ s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, ¹⁸ iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii^[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. ²⁰ El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ²¹ Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.