Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Viziunea lui Isaia şi chemarea lui
6 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul[a]. 2 Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul către altul şi ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4 Uşorii[b] şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum. 5 Am strigat:
„Vai de mine! Sunt pierdut!
Căci sunt un om cu buze necurate,
şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,
iar ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul Oştirilor!“
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el şi a zis:
„Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele.
Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“
8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
– Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
12 Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! 13 Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! 14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii[a] prin care strigăm: „Abba!“[b], adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.
Isus şi Nicodim
3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:
– Rabbi[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3 Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu[c]!
4 Nicodim L-a întrebat:
– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?
5 Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ 8 Vântul[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9 Nicodim L-a întrebat:
– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10 Isus i-a răspuns:
– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! 11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! 13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)[e] 14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.[g]
16 Fiindcă[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.