Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

⁵ În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii^[a] şi cărturarii^[b], ⁶ precum şi Ana – marele preot^[c] –, Caiafa^[d], Ioan, Alexandru şi toţi cei care erau din neamul marilor preoţi. ⁷ I-au pus pe apostoli să stea în mijloc şi i-au întrebat:

– Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?

⁸ Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:

– Conducători şi bătrâni ai poporului, ⁹ dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios şi pentru felul în care a fost el vindecat, ¹⁰ să vă fie cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi! ¹¹ El este:

¹² În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!

Psalmul 23

Un psalm al lui David

¹⁶ Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. ¹⁷ Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! ¹⁸ Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!

¹⁹ Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, ²⁰ oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. ²¹ Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ²² iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. ²³ Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. ²⁴ Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.

¹¹ Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. ¹² Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le prinde şi le împrăştie. ¹³ Cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. ¹⁴ Eu sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ tot aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viaţa pentru oi. ¹⁶ Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor. ¹⁷ De aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou. ¹⁸ Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.