Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
8 Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceştia?
9 – Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif.
– Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.
10 Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi i-a zis lui Iosif:
– Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii.
12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său[a] şi s-a plecat cu faţa până la pământ. 13 Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el. 14 Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut. 15 El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:
„Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoşii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul Care a fost păstorul vieţii mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz,
să-i binecuvânteze pe aceşti băieţi.
Ei să fie numiţi după numele meu
şi după numele strămoşilor mei, Avraam şi Isaac,
şi să se înmulţească foarte mult pe pământ.“
17 Când Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 El i-a zis tatălui său:
– Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.
19 Dar tatăl său a refuzat şi a răspuns:
– Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.[a]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.