Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Visul lui Nebucadneţar
2 În al doilea an al domniei sale, Nebucadneţar a avut nişte vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. 2 Împăratul a poruncit să fie chemaţi magicienii[a], descântătorii, vrăjitorii[b] şi astrologii[c], ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. 3 Împăratul le-a zis:
– Am avut un vis şi duhul mi-e tulburat, căci aş vrea să aflu ce înseamnă visul!
4 Astrologii i-au răspuns împăratului în limba aramaică[d], astfel:
– Să trăieşti veşnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îţi vom da interpretarea!
5 Împăratul le-a zis astrologilor:
– Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi. 6 Dacă însă îmi veţi spune visul şi interpretarea lui, veţi primi din partea mea daruri, răsplătiri şi mari onoruri. Aşadar, spuneţi-mi visul şi interpretarea lui!
7 Ei au răspuns a doua oară:
– Să spună împăratul slujitorilor săi visul şi noi îi vom desluşi interpretarea.
8 Atunci împăratul le-a zis:
– Acum ştiu cu adevărat că vreţi să câştigaţi timp, pentru că vedeţi hotărârea fermă pe care am luat-o. 9 Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi[e]! Văd că v-aţi înţeles să-mi ziceţi minciuni şi lucruri false, sperând că situaţia se va schimba. Aşadar, spuneţi-mi visul ca să ştiu astfel că sunteţi în stare să-mi daţi şi interpretarea lui!
10 Astrologii i-au răspuns împăratului astfel:
– Nu există nici un om pe pământ care să poată spune ceea ce doreşte împăratul. De aceea nici un împărat, oricât de mare şi de autoritar ar fi fost el, nu a cerut aşa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog. 11 Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu şi nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!
12 Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat şi, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâţi toţi înţelepţii Babilonului. 13 Decretul ieşise, înţelepţii erau pe cale de a fi omorâţi, iar gărzile îi căutau şi pe Daniel şi pe prietenii lui ca să-i omoare.
14 Atunci Daniel, cu prudenţă şi discreţie, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieşise să-i omoare pe înţelepţii Babilonului. 15 El la întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16 Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului.
17 Apoi Daniel s-a dus acasă pentru a-i înştiinţa pe prietenii săi, Hanania, Mişael şi Azaria, cu privire la lucrul acesta 18 şi pentru a cere îndurare din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister[f], astfel încât Daniel şi prietenii lui, împreună cu restul înţelepţilor Babilonului, să nu piară. 19 Noaptea, misterul i-a fost descoperit lui Daniel într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20 Daniel a zis:
„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie,
căci a Lui este înţelepciunea şi puterea.
21 El schimbă vremurile şi împrejurările,
El răstoarnă şi ridică împăraţi,
El dă înţelepciune înţelepţilor
şi cunoştinţă – celor pricepuţi.
22 El descoperă lucrurile adânci şi ascunse;
El ştie ce se află în întuneric
şi cu El locuieşte lumina.
23 Ţie, Dumnezeul părinţilor mei, Îţi aduc mulţumire şi laudă,
căci mi-ai dat înţelepciune şi putere
şi mi-ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ţi l-am cerut,
descoperindu-ne ceea ce împăratul ne cere!“
Credincioşii se roagă pentru a primi îndrăzneală
23 După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoţilor şi bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul în acelaşi gând către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne peste toate, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele, 25 Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoşului nostru David, slujitorul Tău, astfel:
«De ce se întărâtă neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
26 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă,
împotriva Domnului şi împotriva Unsului[a] Său.»[b]
27 Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău cel sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod[c], Ponţiu Pilat[d], neamurile şi poporul[e] lui Israel, 28 ca să facă, de fapt, tot ceea ce ai hotărât mai dinainte să se întâmple prin mâna Ta şi planul Tău. 29 Şi acum, Doamne, uită-te la ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi toată îndrăzneala ca să vestească Cuvântul Tău! 30 Întinde-Ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Slujitorului Tău cel sfânt, Isus!“
31 După ce s-au rugat, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat, şi toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.