Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Înălţarea lui Ilie la cer

2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei^[a] ieşeau împreună din Ghilgal.

² Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au coborât împreună la Betel.

³ Fiii profeţilor^[b], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine^[c]?

– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!

⁴ Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.

⁵ Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!

⁶ Apoi Ilie i-a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au plecat împreună. ⁷ Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. ⁸ Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.

⁹ După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:

– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?

– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.

¹⁰ Ilie i-a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.

¹¹ Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. ¹² Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două.

Psalmul 50

Un psalm al lui Asaf

³ Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, ⁴ ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. ⁵ Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. ⁶ Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“^[a], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.

Schimbarea la faţă

² După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. ³ Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. ⁴ Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

⁵ Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi^[a], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ ⁶ Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. ⁷ Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi!^[b]“

⁸ Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi.