Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 69

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David.

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic^[a]. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, ² iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ ³ Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: ⁴ „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam^[b], pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. ⁷ Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii^[c] tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. ⁸ Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale^[d] după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“

⁹ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam:

– În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. ¹⁰ Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. ¹¹ Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. ¹² În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. ¹³ Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic.

Îndreptăţirea prin credinţă – exemplul lui Avraam

4 Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam? ² Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! ³ Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“^{[a] 4} Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, ⁵ însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. ⁶ Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

⁹ Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“ ¹⁰ Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. ¹¹ Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta, ¹² cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.