Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 130

Un cântec de pelerinaj

44 După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. ² Pune cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif. ³ Cum s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor. ⁴ Ei au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? ⁵ Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire^[a]? Rău lucru aţi făcut.»“ ⁶ Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

⁷ – De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! ⁸ Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău? ⁹ Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

¹⁰ – Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

¹¹ Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis. ¹² El a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin. ¹³ Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate. ¹⁴ Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui. ¹⁵ Iosif i-a întrebat:

– Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

¹⁶ Iuda i-a răspuns:

– Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

¹⁷ Dar el a zis:

– Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

¹⁸ Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis:

– Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon. ¹⁹ Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate. ²⁰ Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte. ²¹ Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi. ²² Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri. ²³ Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“. ²⁴ Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru. ²⁵ Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare, ²⁶ noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. ²⁷ Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii, ²⁸ dintre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci ²⁹ şi că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor. ³⁰ De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat, ³¹ va muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor. ³² Slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa. ³³ Astfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi. ³⁴ Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

¹³ Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea ¹⁴ încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. ¹⁵ Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! ¹⁶ Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt^[a]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.

¹⁷ Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina^[b] bogată a măslinului, ¹⁸ nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! ¹⁹ Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ ²⁰ Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! ²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! ²² Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. ²³ Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. ²⁴ Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?

Întregul Israel va fi mântuit

²⁵ Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină^[c], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. ²⁶ Şi astfel^[d] tot Israelul va fi mântuit^[e], după cum este scris:

²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. ²⁹ Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive.