Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 133

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

Prima călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt

42 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii? ² Am auzit că în Egipt se găsesc grâne; duceţi-vă şi cumpăraţi-ne de acolo grâne, pentru ca să trăim şi să nu murim.“ ³ Zece dintre fraţii lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. ⁴ Dar Iacov nu l-a trimis şi pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu fraţii săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. ⁵ Astfel, pentru că şi în Canaan era foamete, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alţi oameni care mergeau într-acolo.

⁶ Iosif era stăpânul ţării, cel care vindea hrană întregului popor al ţării. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, s-au plecat cu faţa până la pământ înaintea lui. ⁷ De îndată ce şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaşte şi le-a vorbit cu asprime.

– De unde veniţi? i-a întrebat el.

– Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană, au răspuns ei.

⁸ Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut pe el. ⁹ El şi-a amintit visele pe care le-a avut despre ei şi le-a zis:

– Voi sunteţi iscoade şi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

¹⁰ – Nu, stăpâne, au răspuns ei, slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹ Toţi suntem fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi; slujitorii tăi nu sunt iscoade.

¹² Dar el le-a zis:

– Nu e adevărat, ci voi aţi venit să vedeţi unde este ţara neprotejată!

¹³ Ei au răspuns:

– Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fiii aceluiaşi om din Canaan; cel mai mic este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.

¹⁴ Dar Iosif le-a zis:

– Sunteţi iscoade, aşa cum v-am spus! ¹⁵ Iată cum veţi fi testaţi: pe viaţa lui Faraon că nu veţi pleca din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! ¹⁶ Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalţi să rămână în temniţă, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare şi să se vadă dacă spuneţi adevărul; dacă nu, pe viaţa lui Faraon, cu siguranţă că sunteţi iscoade!

¹⁷ Şi i-a aruncat pe toţi în temniţă pentru trei zile. ¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis:

– Faceţi acest lucru şi veţi trăi; eu mă tem de Dumnezeu. ¹⁹ Dacă sunteţi oameni cinstiţi, unul dintre voi să rămână aici în temniţă, iar ceilalţi mergeţi, duceţi grâne familiilor voastre înfometate ²⁰ şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru mai mic. Aşa vor fi verificate cuvintele voastre şi nu veţi muri.

Ei au făcut întocmai. ²¹ Şi-au zis unul altuia:

– Cu siguranţă plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viaţa lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.

²² Ruben le-a răspuns:

– Nu v-am spus eu să nu păcătuiţi împotriva băiatului? Dar nu m-aţi ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.

²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. ²⁴ Iosif a plecat de lângă ei şi a început să plângă. Apoi s-a întors şi le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon şi l-a legat în prezenţa lor. ²⁵ Apoi a dat poruncă să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac şi să li se dea provizii pentru drum. După ce li s-au făcut aceste lucruri, ²⁶ ei au încărcat grânele pe măgari şi au plecat. ²⁷ Când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ, în locul în care au înnoptat, şi-a văzut argintul la gura sacului. ²⁸ El le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi; este aici în sacul meu!“ Atunci li s-au înmuiat inimile şi şi-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“

³⁴ Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. ³⁶ Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.