Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înşelătoare!
2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
4 Cu privire la faptele omului,
eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
astfel, picioarele nu mi se clatină.
6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.
Domnul, singurul Izbăvitor al lui Israel
43 Dar acum, aşa vorbeşte Domnul,
El, Care te-a creat, Iacove;
El, Care te-a modelat, Israele:
«Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat;
te-am chemat pe nume, eşti al Meu.
2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
şi flacăra nu te va mistui.
3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta,
Cuş[a] şi Seba în schimbul tău.
4 Pentru că eşti preţios în ochii Mei
şi onorat şi pentru că te iubesc,
voi da oameni pentru tine
şi neamuri în schimbul vieţii tale.
5 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îţi voi aduce urmaşii[b] de la răsărit
şi te voi aduna de la apus!
6 Voi zice nordului: ‘Dă-le drumul!’
şi sudului: ‘Nu-i mai ţine!
Adu-i pe fiii Mei de departe
şi pe fiicele Mele de la marginile pământului –
7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu,
pe cei pe care i-am creat pentru slava Mea,
pe cei pe care i-am modelat şi i-am făcut.’»
32 Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.
33 Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!
34 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.
35 Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.