Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!
21 Îmi voi arăta slava printre neamuri şi toate neamurile vor vedea judecata pe care o voi aduce şi mâna pe care o voi întinde împotriva lor. 22 Începând din acea zi, cei din Casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. 23 Şi neamurile vor înţelege că cei din Casa lui Israel au fost duşi în exil din cauza fărădelegilor lor, prin care au fost necredincioşi faţă de Mine. De aceea Mi-am ascuns faţa de ei, i-am dat pe mâna duşmanilor lor şi au căzut cu toţii răpuşi de sabie. 24 M-am purtat cu ei după necurăţia lor şi după nelegiuirile lor şi Mi-am ascuns faţa de ei.“
25 Totuşi aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acum însă, îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iacov, voi avea milă de toată Casa lui Israel şi voi fi zelos pentru Numele Meu cel sfânt. 26 Atunci îşi vor purta ruşinea şi toate faptele lor de necredincioşie pe care le-au săvârşit împotriva Mea când locuiau în ţară în siguranţă şi nu-i înspăimânta nimeni.[a] 27 Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi aduna din ţările duşmanilor lor, Mă voi arăta sfânt prin ei înaintea multor neamuri. 28 Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am trimis în exil printre neamuri, dar Care i-am strâns apoi în ţara lor, fără să mai las nici unul în captivitate. 29 Nu-Mi voi mai ascunde faţa de ei, căci voi turna Duhul Meu peste cei din Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn.“
Garanţia promisiunii lui Dumnezeu
13 Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi, 14 spunând: „Te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.“[a] 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a obţinut promisiunea. 16 Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei. 17 În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte. 19 Avem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie[b] 20 unde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.