Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Esau şi Iacov
19 Aceasta este genealogia[a] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; 20 acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram[b] şi sora arameului Laban. 21 Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. 22 Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. 23 Domnul i-a răspuns:
„Două neamuri sunt în pântecele tău
şi două popoare născute din tine se vor despărţi;
unul va fi mai puternic decât celălalt
şi cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“
24 Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. 25 Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau[c]. 26 După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov[d]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.
27 Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. 28 Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.
29 Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. 30 Esau i-a zis lui Iacov:
– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!
De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom[e]. 31 Iacov i-a răspuns:
– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.
32 – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?
33 – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.
Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. 34 Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.
105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele
şi o lumină pe cărarea mea.
106 Am jurat, şi voi împlini întocmai,
că voi păzi judecăţile Tale cele drepte.
107 Sunt atât de mâhnit:
Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!
108 Doamne, primeşte ofranda gurii mele
şi învaţă-mă judecăţile Tale!
109 Mi-am pus viaţa în primejdie,
dar nu voi părăsi Legea Ta!
110 Cei răi mi-au întins curse,
dar eu nu mă voi rătăci de la hotărârile Tale.
111 Am moştenit mărturiile Tale pe vecie,
pentru că ele sunt bucuria inimii mele.
112 Mi-am dedicat inima ca să înfăptuiesc orânduirile Tale
pentru totdeauna, până la sfârşit.
Viaţa primită prin Duhul
8 Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea[a], ci potrivit cu Duhul)[b]. 2 Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a[c] eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire[d], Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire, 4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. 8 Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. 10 Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră[e], datorită dreptăţii. 11 Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.
Pilda semănătorului
13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. 2 Mari mulţimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă şi S-a aşezat acolo; întreaga mulţime stătea pe ţărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde[a] şi le-a zis:
„Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o. 8 Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“
18 Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. 20 Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. 22 Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 23 Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.