Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. ² A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. ⁴ Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

⁵ – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

⁶ El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

⁷ Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

⁸ – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

⁹ În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. ¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. ¹² Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

¹³ Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. ¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Credincioşia lui Dumnezeu

3 Care este atunci avantajul iudeului sau care este avantajul circumciziei? ² Acesta e mare în toate privinţele! Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredinţate rostirile lui Dumnezeu. ³ Şi ce dacă unii n-au fost credincioşi? Va anula oare necredincioşia lor credincioşia lui Dumnezeu? ⁴ În nici un caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi fiecare om să fie găsit mincinos, după cum este scris:

⁵ Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când aduce urgia? Vorbesc în felul oamenilor. ⁶ În nici un caz! Atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷ Iar dacă adevărul lui Dumnezeu abundă spre slava Lui, din cauza minciunii mele, atunci de ce sunt condamnat ca păcătos? ⁸ Şi de ce să nu zicem, aşa cum ne defăimează unii, zicând despre noi că spunem: „Să facem răul, ca să vină binele!“? Condamnarea lor este dreaptă!