Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[a] va veni cu daruri;
oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
este însoţită de fecioare,
care sunt aduse înaintea ta.[b]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.
18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:
– Tată!
– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?
19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.
– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:
– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?
– Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis:
– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.
Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:
„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“
21 În ceasul acela, Isus s-a bucurat nespus în Duhul Sfânt şi a zis:
„Îţi mulţumesc, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit copilaşilor! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie ...“
22 „Toate lucrurile Mi-au fost încredinţate Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
23 Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a zis doar lor: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 24 Vă spun că mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.