Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
CARTEA A DOUA
Psalmul 42[a]
Pentru dirijor. Un maschil[b] al korahiţilor.
1 Cum tânjeşte cerbul
după izvoarele de apă,
aşa tânjeşte sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi putea veni să mă înfăţişez
înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi şi noapte,
când mi se spune fără încetare:
„Unde este Dumnezeul tău?“
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulţime,
conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire
ale mulţimii aflată în sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda
pe El, Mântuitorul meu 6 şi Dumnezeul meu!
Sufletul meu[c] se mâhneşte înăuntrul meu;
de aceea îmi amintesc de Tine,
din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului,
din muntele Miţar.
7 La vuietul cascadelor Tale,
un adânc cheamă un alt adânc.
Toate valurile şi talazurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce trebuie să umblu întristat,
asuprit de duşman?“
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura prigonitorilor mei,
când îmi zic mereu:
„Unde este Dumnezeul tău?“
11 Suflete al meu, de ce te mâhneşti
şi de ce gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,
pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!
Domnul promite restaurarea Ierusalimului
8 Cuvântul Domnului Oştirilor a venit la mine şi mi-a zis:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Sunt gelos cu o mare gelozie pentru Sion
şi sunt aprins de gelozie pentru el!»
3 Aşa vorbeşte Domnul:
«Mă voi întoarce în Sion
şi voi locui în mijlocul Ierusalimului!
Ierusalimul va fi numit ‘Cetatea Adevărului’,
iar muntele Domnului Oştirilor va fi numit ‘Muntele cel Sfânt!’»
4 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Bătrâni şi femei în vârstă vor şedea iarăşi
în pieţele Ierusalimului,
fiecare cu toiagul său în mână,
din pricina mulţimii zilelor lor!
5 Pieţele cetăţii vor fi pline
de băieţi şi fete
care se vor juca pe străzile lui!»
6 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«În acele zile, lucrul acesta va părea o minune
în ochii rămăşiţei acestui popor,
dar oare va fi o minune şi în ochii Mei?»
zice Domnul Oştirilor.
7 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Iată, îl voi izbăvi pe poporul Meu
din ţara de la răsărit
şi din ţara de la asfinţitul soarelui[a]!
8 Îi voi aduce înapoi
şi vor locui în mijlocul Ierusalimului!
Ei vor fi poporul Meu,
iar Eu voi fi Dumnezeul lor,
cu credincioşie şi cu dreptate!»
9 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Întăriţi-vă mâinile, voi care ascultaţi în aceste zile cuvintele rostite prin gura profeţilor, care au vorbit în ziua când temelia Casei Domnului Oştirilor a fost pusă pentru zidirea Templului! 10 Căci înainte de aceste zile nu exista răsplată nici pentru om, nici pentru animale şi, din cauza duşmanului, cei ce se duceau şi veneau nu aveau pace. Îi stârnisem pe toţi oamenii împotriva semenilor lor! 11 Dar acum nu-i voi mai face rămăşiţei acestui popor ca în trecut, zice Domnul Oştirilor, 12 ci vor semăna în pace[b], viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da recolta iar cerurile îşi vor lăsa roua să cadă. Toate acestea le voi da în stăpânirea rămăşiţei acestui popor. 13 Şi, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, Casă a lui Iuda şi Casă a lui Israel, tot astfel vă voi mântui şi veţi fi o binecuvântare! Nu vă fie frică deci, ci întăriţi-vă mâinile!
14 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După cum am plănuit să vă fac rău când M-au mâniat părinţii voştri, zice Domnul Oştirilor, şi nu Mi-a părut rău, 15 tot aşa şi acum, în zilele acestea, plănuiesc să fac bine din nou Ierusalimului şi Casei lui Iuda! Nu vă fie frică! 16 Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le faceţi: fiecare să spună semenului său adevărul! Să judecaţi la porţile voastre pe temeiul adevărului şi al dreptăţii depline! 17 Să nu gândiţi rău în inima voastră împotriva semenului vostru şi să nu iubiţi jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul.’»“
Isus vindecă mai mulţi bolnavi
14 Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. 15 El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.
16 Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
„El a luat asupra Lui neputinţele noastre
şi a purtat bolile noastre“[a].
Isus vindecă doi gadareni demoniaci
28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor[a], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei au început să strige:
– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?
30 Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. 31 Demonii L-au rugat:
– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!
32 El le-a zis:
– Duceţi-vă.
Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă[b], şi s-a înecat. 33 Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. 34 Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.