Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Profeţie împotriva Babilonului
50 Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon şi la ţara caldeenilor[a]:
2 „Daţi de ştire şi vestiţi printre neamuri!
Înălţaţi un steag şi vestiţi!
Nu ascundeţi nimic, ci spuneţi
că Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de ruşine
şi Marduk[b] va fi umplut de spaimă!
Imaginile lui cioplite vor fi date de ruşine
şi idolii lui vor fi umpluţi de spaimă!
3 Un neam din nord îi va ataca
şi le va preface ţara într-un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
Atât oamenii, cât şi animalele vor fugi din ea.
4 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
israeliţii împreună cu cei din Iuda
vor veni şi vor umbla plângând
şi-L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5 Vor întreba care este drumul Sionului
şi îşi vor întoarce privirile spre el.
Vor veni şi se vor alipi de Domnul
printr-un legământ veşnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6 Poporul Meu era ca o turmă de oi pierdute,
pe care păstorii lor le abăteau din cale
şi le făceau să rătăcească prin munţi.
Treceau de pe munţi pe dealuri
şi îşi uitaseră locul de odihnă.
7 Toţi cei ce le găseau le mâncau.
Duşmanii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovaţi,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptăţii,
împotriva Domnului, nădejdea strămoşilor lor.»
17 „Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat-o leii.
Primul care a mâncat-o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i-a sfărâmat oasele
a fost Nebucadneţar, împăratul Babilonului.“
18 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui,
aşa cum l-am pedepsit şi pe împăratul Asiriei.
19 Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la păşunea lui;
el va paşte pe Carmel şi pe Başan;
îşi va potoli foamea
pe dealurile Efraimului şi Ghiladului.
20 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel, dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda, dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămăşiţa pe care am cruţat-o.
Isus se roagă pe Muntele Măslinilor
39 A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. 40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ 41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul[a] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ 43 (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44 Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)[b] 45 Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. 46 El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.