Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Ieremia profeţeşte în Templu

26 Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, regele lui Iuda: ² „Stai în curtea Casei Domnului şi spune-le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetăţile lui Iuda, toate cuvintele pe care ţi le poruncesc; să nu omiţi nici un cuvânt. ³ Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci mă voi căi de răul pe care plănuisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor. ⁴ Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte, ⁵ dacă nu ascultaţi cuvintele slujitorilor Mei, profeţii, pe care vi i-am trimis iarăşi şi iarăşi şi de care nu aţi ascultat până acum, ⁶ atunci voi face Casei acesteia ca lui Şilo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“

⁷ Preoţii, profeţii şi întregul popor l-au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. ⁸ De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce-i poruncise Domnul să spună, preoţii, profeţii şi întregul popor au pus mâna pe el şi i-au zis:

– Vei muri negreşit! ⁹ De ce profeţeşti în Numele Domnului şi zici: „Casa acesta va ajunge ca Şilo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“

Tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului. ¹⁰ Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, au venit de la palat la Casa Domnului şi s-au aşezat la intrarea Porţii celei Noi a Casei Domnului.

¹¹ Apoi preoţii şi profeţii au spus conducătorilor şi întregului popor:

– Acest om trebuie pedepsit cu moartea pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi. Voi înşivă l-aţi auzit cu urechile voastre.

¹² Ieremia le-a zis conducătorilor şi întregului popor:

– Domnul m-a trimis să profeţesc împotriva acestei Case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit. ¹³ Acum, îndreptaţi-vă căile şi faptele şi ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră. ¹⁴ Cât despre mine, iată că sunt în mâinile voastre. Faceţi-mi ce vi se va părea a fi bine şi drept în ochii voştri. ¹⁵ Dar să ştiţi că dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.

²² Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. ²³ Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»^[a]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! ²⁴ Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini ²⁵ şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. ²⁶ Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, ²⁷ pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. ²⁸ «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»^[b]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»^[c]

²⁹ Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. ³⁰ Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, ³¹ pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

³² Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ ³³ Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. ³⁴ Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul^[d], o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.