Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între neamuri!
Ea, care era prinţesa ţinuturilor,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în noapte
şi lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toţi iubiţii ei,
nu mai există nici unul care să o aline.
Toţi prietenii au înşelat-o,
devenindu-i duşmani.
3 După multă asuprire şi muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuieşte printre neamuri
şi nu găseşte un loc de odihnă.
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns
chiar în toiul strâmtorării lui.
4 Drumurile Sionului jelesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porţile lui[a] sunt distruse,
iar preoţii săi suspină;
fecioarele lui sunt mâhnite
şi el însuşi este plin de amărăciune.
5 Duşmanii lui au devenit stăpâni
şi vrăjmaşii lui au parte de bine,
căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulţimii nelegiuirilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea duşmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului[b]
toată splendoarea ei!
Prinţii săi au ajuns ca cerbii
care nu găsesc păşune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
19 Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
de amărăciune şi de pelin.
20 Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
şi se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
şi ce mă face să mai nădăjduiesc:
22 „Îndurările[a] Domnului nu s-au sfârşit,
mila Lui nu este la capăt.[b]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
mare este credincioşia Ta!“
24 Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
şi de aceea voi nădăjdui în El!“
25 Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere
izbăvirea Domnului.
Psalmul 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.
2 Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din ţinutul acela,
3 căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece,
asupritorii noştri ne cereau bucurie:
„Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“
4 Cum să cântăm noi cântecele Domnului
pe un pământ străin?
5 Ierusalime, dacă te voi uita,
să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!
6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele
dacă nu îmi voi aminti de tine
şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii
care, la căderea Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi!
Radeţi tot până la temelie!“
8 Fiică a Babilonului, sortită pustiirii!
Ferice de acela care-ţi va răsplăti
ceea ce tu ne-ai făcut!
9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii în Cristos Isus, 2 către Timotei, copilul preaiubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
Mulţumiri şi încurajări
3 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pe Care-L slujesc cu o conştiinţă curată, aşa cum au făcut-o şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte mereu de tine în rugăciunile mele, zi şi noapte. 4 Îmi amintesc de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi aduc aminte de credinţa ta, care este fără ipocrizie şi care a locuit mai întâi în bunica ta, Lois, apoi în mama ta, Eunice, iar acum sunt convins că şi în tine. 6 De aceea, îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de înţelepciune. 8 Aşadar, să nu-ţi fie ruşine să mărturiseşti despre Domnul nostru şi nici despre mine, prizonier de dragul Lui, ci suferă împreună cu mine pentru Evanghelie[a], prin puterea lui Dumnezeu. 9 El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu datorită faptelor noastre, ci datorită planului şi harului Său, pe care ni l-a dat în Cristos Isus înainte de vremurile veşniciilor, 10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru, Isus Cristos, Care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. 11 Iar eu am fost pus predicatorul, apostolul şi învăţătorul ei. 12 De aceea sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, pentru că ştiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat. 13 Păstrează modelul[b] cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credinţa şi dragostea care sunt în Cristos Isus! 14 Păzeşte lucrul acela bun care ţi-a fost încredinţat prin Duhul Sfânt, Care locuieşte în noi!
5 Apostolii I-au zis Domnului:
– Măreşte-ne credinţa!
6 Domnul le-a răspuns:
– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!
7 Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! 9 Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)[a]. 10 Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.