Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Şeba
sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o ţară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
şi nu-Mi plac jertfele voastre.»“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinţii, cât şi copiii,
atât vecinul, cât şi prietenul său, şi vor pieri.»“
22 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, vine un popor
din ţara de nord;
un mare neam este stârnit
de la marginile pământului.
23 Ei sunt înarmaţi cu arc şi suliţă;
sunt cruzi şi fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai şi gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.»“
24 „Am auzit veşti despre ei
şi mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naşte.
25 Nu ieşiţi pe câmpuri
şi nu umblaţi pe drumuri,
căci acolo este sabia duşmanului,
iar teroarea este pretutindeni.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac
şi rostogoleşte-te în cenuşă.
Plângi amarnic,
ca după singurul tău fiu,
căci pe neaşteptate
va veni pustiitorul peste noi.“
27 „Te făcusem un examinator[a],
un rafinor printre cei din poporul Meu,
ca să-i cunoşti
şi să le cercetezi calea.
28 Toţi sunt peste măsură de răzvrătiţi,
gata să bârfească.
Sunt bronz şi fier;
toţi sunt nişte corupţi.
29 Foalele suflă năprasnic
şi plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăţă degeaba;
cei răi nu sunt înlăturaţi.
30 Sunt numiţi argint lepădat,
căci Domnul i-a lepădat.“
În Tesalonic
17 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. 4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Silas; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. 5 Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Silas ca să-i aducă afară, la mulţime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii[a], strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, 7 iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8 Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.