Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 50
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul,
El vorbeşte şi cheamă pământul
de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2 Din Sion, întruchiparea frumuseţii, străluceşte Dumnezeu!
3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace;
un foc mistuie înaintea Lui
şi o furtună se dezlănţuie împrejurul Lui!
4 El cheamă cerurile de deasupra
şi pământul, ca să-Şi judece poporul:
5 „Adunaţi-Mi credincioşii,
pe cei ce au încheiat legământ cu Mine prin jertfă!“
6 Cerurile mărturisesc dreptatea Lui,
căci Dumnezeu este judecătorul.Sela
7 „Ia aminte, popor al Meu, şi voi vorbi!
Israele, voi mărturisi împotriva ta:
Sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău Eu sunt!
8 Nu pentru jertfele tale te mustru Eu,
nici pentru arderile de tot care-Mi sunt aduse neîncetat.
22 Luaţi aminte la aceste lucruri, voi care Îl uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu aibă cine să vă scape!
23 Cine aduce mulţumire ca jertfă, acela Mă proslăveşte
şi celui ce veghează asupra căii lui îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu[a]“.
18 Da! Răutatea arde ca un foc,
arde mărăcinii şi spinii,
aprinde desişul pădurii
din care se înalţă un stâlp de fum!
19 Ţara este arsă de furia Domnului Oştirilor,
iar poporul este ca ceva de pus pe foc.
Nimeni nu-şi cruţă fratele.
20 Unul jefuieşte din dreapta şi rămâne flămând;
mănâncă din stânga şi nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale[a].
21 Manase mănâncă pe Efraim, şi Efraim pe Manase,
iar împreună mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
10 Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite,
de cei ce scriu porunci ce asupresc,
2 ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi
şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu,
făcând astfel din văduve prada lor
şi jefuindu-i pe orfani.
3 Ce veţi face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veţi fugi după ajutor?
Unde vă veţi lăsa bogăţiile?
4 Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei ucişi.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.“
Ştefan se adresează Sinedriului
7 Marele preot l-a întrebat:
– Aşa stau lucrurile?
2 El a răspuns:
– Fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S-a arătat strămoşului nostru Avraam în timp ce se afla în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, 3 şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi dintre rudeniile tale şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta!“[a] 4 Atunci el a ieşit din ţara caldeenilor[b] şi a locuit în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a mutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum, 5 dar nu i-a dat în ea nici o moştenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca posesiune, lui şi seminţei[c] lui după el, cu toate că nu avea nici un copil. 6 Dumnezeu i-a spus că urmaşii lui vor locui ca străini într-o ţară străină şi că vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani[d]. 7 „Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu, iar după aceea vor ieşi de acolo şi Mi se vor închina Mie în locul acesta.“[e] 8 Apoi i-a dat legământul circumciziei. Astfel, când i s-a născut Isaac, Avraam l-a circumcis în ziua a opta; apoi Isaac l-a circumcis pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.