Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
Care este măsura zilelor mele?
Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
el se agită degeaba,
adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
până nu mă duc şi nu voi mai fi!
Alegoria viţei şi a celor doi vulturi
17 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!
3 Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Un vultur măreţ,
cu aripi mari,
cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
divers colorat,
a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
4 i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.
5 Apoi a luat sămânţă din ţară
şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
şi a sădit-o ca pe o salcie.
6 Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
care a dat lăstari
şi a făcut mlădiţe.
7 Mai era însă un alt vultur măreţ,
cu aripi mari
şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
decât pe terasa unde fusese sădită,
8 cu toate că fusese plantată
pe un teren bun
şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
să dea rod
şi să devină o viţă minunată.’
9 Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Oare-i va merge bine?
Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
Când vântul de răsărit
va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“
12 Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii. 13 Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptăţiţi. 14 Când neamurile[a], – care nu au Legea –, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. 15 Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. 16 Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.