Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Testamentul politic al lui David
2 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel: 2 „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om. 3 Păzeşte învăţăturile Domnului, Dumnezeul tău, umblând în căile Lui şi respectând legile, poruncile, hotărârile şi mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propăşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge 4 şi pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel.»
10 Apoi David s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11 El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. 12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, şi domnia lui s-a întărit foarte mult.
Chemarea primilor apostoli
5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret[a] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. 3 S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.
4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:
– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!
5 Simon I-a răspuns:
– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!
6 Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. 7 Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.
8 Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:
– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
9 Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. 10 La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.
Isus i-a răspuns lui Simon:
– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!
11 După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.